O ceata umeda si deasa doinea deasupra orasului trist, cu strazi umede,oameni necajiti.
De-a lungul unei strazi mergeau 2 tineri in pas domol care discutau lucruri groaznice. Aceste lucruri li se citeau pe fetele triste.
Fata imbracata in pardesiu negru, pantofi de aceeasi culoare si parul ei brunet lasat pe spate. Baiatul parca nepasator, dar cu privirea lung la ea. Iata ce discutase cei 2 in clipa despartirii:
- Lara, fata draga, intelege ca trebuie sa plec imediat.
- Si de ce nu mi-ai spus mai devreme?
- Nici acum nu trebuia sa iti spun, dar m-am gandit ca ti-as putea face pareri. Te rog frumos Lara nu te supara, nu am sa stau mult si am sa vin sa te fac fericita, asa cum vrei tu de la inceputul dragostei noastre.
Fata nu mai zicea nimic si incerca sa ii aduca aminte de fericirea ei. Stia tot ce se petrece intre Andrei si Ana. Lara il iubea foarte mult pe Andrei. Nu i-o spusese niciodata. Ana nu era mai frumoasa decat Lara, vorbea mai deschis si nu putea sa se stapaneasca. Stia foarte bine ca Andrei si Lara sunt prieteni, dar intr-o zi ii spusese Larei ca il iubeste pe Andrei.
Lara nu o crezuse, caci Andrei o iubeste asa cum il iubeste ea. Dar increderea a fost numai pana atunci cand Ana ii spuse ca e sotia lui. Lara se intreba de ce oare o minti Andrei si ce are de gand.Plangea si isi aducea aminte de cuvintele si clipele fericite ce au fost si vor ramane atat de pustii.
Ajunsese la poarta ei.Andrei intinse usor mana indicand sa o sarute. Lara se lasa dusa pe ganduri, ca poate pentru ultima oara mai simte caldura mainilor. De aceasta data o simte rece si isi trase repede mainile cu gandul ca aceasta ii apartine alteia,ca iubeste pe altcineva.
-Lara de ce ma respingi?
-Iarta-ma Andrei. Simt ca ma sufoc.
-Lara as vrea sa te vad si maine, numai daca poti.
-Da! Andrei maine la paduricea de la marginea orasului, la ora 10. Te voi astepta langa cei 2 tei.
Apoi se despart. Andrei incepe sa alerge pe strada. Lara il iubeste si il urmarea cu privirea ei si isi daduse seama ca alearga spre locuinta Anei. Deci Andrei mergea la Ana.
-Stii de ce cititorule?
Pentru ca Lara s-a ferit mereu de ce ii permite un gest. Chiar si atunci cand il saruta nu-i marturisea ca il iubeste, pe cand Ana ii spunea mereu cuvinte lingusitoare. Iar acest gest l-a facut pe Andrei sa-si piarda mintea. Andrei inca nu stia ca Lara aflase ce sa intamplat cu el si Ana.
El isi facea un plan. Voia ca Lara sa ii boteze copilul Anei. Cu astfel de ganduri intra in casa Lara. Isi lua o hartie si cu lacrimi in ochi, incepe sa scrie. A doua zi, la ora 9, Lara cu parul strans, mai frumos ca niciodata, coboara din autobuz si se opreste aproape de padurice. Sta putin in statie si apoi porneste spre padurea batrana fara frunze.
Ajunsese in fata falnicilor tei care se leagana in vant si se aseaza jos. Scoase scrisoarea si o prinse cu un ac in coaja copacului. Se uita la ceas si era ora 9.20. Autobuzul trece la 9.35. Asteapta inca 5 minute cu lacrimi in ochi. Isi reciti srisoarea apoi scoase din buzunar un pumnal taios. Se uita la ceas (9.40), apoi iar se uita la ceas si se deschide la pardesiu. Infipse un pumnal taios in fragedul ei trup, dar nu inainte de a striga numele celui ce la uibit atat de mult "Andrei".
Ecoul i-a luat numele si l-a raspandit prin imprejurimile ei. Andrei care cobora din autobuz a auzit foarte bine strigatul ei. Ajuns, plin de mahnire si suparare, nu a putu ingana decat numele ei "Lara" si acesta foarte incet. Trupul fetei intins pe iarba nu mai batea. Pumnalul era infipt in pieptul Larei din care curgea sange, iar ochii deschisi priveau cerul senin. Andrei privi mult timp la ea si lacrimile fierbinti ii cadeau pe fata.
Vazu intr-un timp o bucata de hartie prinsa in coaja teiului, se aseaza la corpul ei si citi scrisoarea :

" Andrei,

Atunci cand vei citi scrisoarea, te rog, sa nu ma privesti, ca voi fi lipsita de viata. Imi pare foarte rau ca nu ai fost sincer cu mine si ca nu mi-ai spus si mie ca o iubesti pe Ana.

Adio,

Lara "